am scris o poezie
cu mâna stângă
ca să simt cât de
puţin pot trăi cuvintele
literele erau tot
mai ascuţite
pe măsură ce
oboseam
exaltarea gotică
din vârful peniţei
împingea într-o
coastă numai a mea
fiindcă durea
o urcam subţire o
coboram apăsat
cu mâna liberă
trăgeam scrumul de ţigară
căzut pe marginea hârtiei
a rămas
cerul cu miros
de răşină
şi într-o brazdă
pe fila cu
cerneală invizibilă
sigiliul unui mac
alb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu