întreba de-a
lungul peronului
la chioşcurile cu
dulciuri la ghişeul de informaţii
nimeni nu ştie
nicăieri nu se ştie
totul este pentru
ei personal
inclusiv femeia
cu bagajul de mână
capul cu gât prea
subţire în noapte
străină într-un
oraş unde s-a născut
doar tăcerea
din prea multe
lacrimi costisitoare
ca un privilegiu
al celor cu motor personal
sau caroserie
evident galbenă
întoarcerea acasă
presiunea
atmosferică a singurătăţii
zilnic întârziată
se anunţă la
megafoane în sala de aşteptare
doar ea
se odihneşte
stă cu picioarele
strânse sub bancheta economică
cât timp femeia
de serviciu târâie mopul
şi minutarul
ceasului de mână e destul de cald
atunci băiatul de
la ghişeul pentru duşuri publice
cu oarecare
incertitudine
îi indică drumul
spre staţia de troleibuz goală
singura legătură
directă
totuşi nesigură
nici ea nu ştia
de ce
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu