şoarecele de casă chiţăie sub dulapul greu
cad fărâme
din luleaua
neagră a bunicului
îngheţata cu
frişcă s-a uscat în compotieră
ceasul a rămas în
urmă câteva nopţi polare
nu eu
nu am ţinut la
vechituri şi am visat foarte rar să gust
roşcove după
pofta inimii
păpuşile din cârpe
nu zâmbesc dar râd cu gura până la urechi
cusută dublu cu
aţă
eu
este o vorbă prea
mare pentru un copil de trei ani
am uitat de trei
ani cât am iubit din lumea asta
nu mai iert ce mi-a
rămas
triunghiul acela
din cerc de pe retină s-a şters
stelele călătoare
aleargă
printre
alveolele plămânilor
înainte să adorm
se face mereu frig
poştaşul sună la
fel ca atunci când am pierdut adresa
unde mă uitase
lumea
este ceva nou
pentru mine
istoria care încă
se repetă
drept cel mai
frumos dar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu