meşterul a clădit
din piatră o casă
puţin mai înaltă
ca soarele la prânzul mic
şi în camerele cu
şapte pereţi a lăsat
câte o uşă
interzisă
pentru iubirile
neascultătoare ce vor veni
dincolo de
fiecare uşă interzisă
erau alte pietre
atât de rotunde
încât te întrebai
cui aparţin
sau care e rostul
lor
pe vreme senină
când vântul nu bătea
un copil pe nume
Ana
cu ochii închişi
a ridicat una la
piept
taci cu mama
taci
(notă: vezi textul meu mai vechi "Pragul uşii" pentru clarificare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu