anul trecut
nu am avut nici
preot de bobotează
nici lumânare de
paşti
m-am plâns
vânzătoarelor de
la chioşcul de ţigări
că omul e sub
talpa casei lui
şi datina e să
crezi în ceva mai bun
ca busuiocul sub
căpriorii din cămara bunicii
vara dă apa să-mi
cadă în cap dintr-un balcon
probabil sfinţită
şi eu pe singura
treaptă din gangul
tot mai albastru
de grafitti
semne iluminate
rar în piramida de beton
mumii de
câini bătrâni care schelălăie
pe scara blocului
iarna cadou de
crăciun îmi cade
ultima măsea de minte
crescută precoce la şaisprezece ani
cum mor
muştele dezmorţite timpuriu
cum pică
păianjenii albi de pe dulap
în dormitor
de anul nou
ultimul dinte
dorm între
perdele peste
perdele
aşteptând o pauză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu