fiindcă eram
copil aveam ochii deasupra
vedeam prea
limpede
dincolo de nori
a venit ploaia şi
bunica m-a luat de mână
la stupină
am călcat în
noroiul lipicios până la glezne
ochii mi-au
alunecat în jos când gustam
prima oară miez
de fagure
prea dulce
încetişor
sprâncenele mi
s-au îngroşat
din păpădie în
păpădie şi botez cu botez
steluţele s-au
prins în rădăcini
ochii mei nu mai
aveau loc pe cer
acum când plouă
caut degeaba
umbrela neagră şi
mare a bunicii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu