sculptorul

era un bărbat stângaci

atât de stângaci când îşi mângâia soţia

încât purta verigheta

pe mâna dreaptă

femeie îi spunea el

te-am iubit din culmea disperării

bine c-am căzut

în liniştea din ochii tăi

amândoi aveau aceeaşi grupă de sânge

între agonie şi extaz

îmbătrânind

până când moartea i-a cumpărat ieftin

doar cu câteva fire de argint furat

argint viu

stropi de soare argintiu ca luna

fără niciun ţipăt din trupurile lor