I.
Cu toate că este
frumos după ce stelele prind putere,
mi-e rău de mare
de parcă aş pluti
în compartimentul
de bagaje al unei corabii de nebuni
unde m-a ascuns
unul dintre călătorii deportaţi.
Mă doare capul
tot întrebând
când ne vom
ciocni de gheţurile imaginare.
II.
De pe o bancă dintr-un
parc uitat de lume
arunc grâul cu
nemiluita pentru porumbeii care în rest
se mănâncă de vii
unul pe celălalt.
Sunt importantă ca
un tratat de pace înainte de semnătură.
La dreapta mea e
o umbră pe care n-o pot şterge cu batista,
la stânga o carte
lăsată de cel care a hrănit păsările mai demult
III.
Târâi un munte
sub mine
în sandalele cu
flecurile reparate de nouă ori
pentru greşelile
altora.
Nici nu mai ştiu pe
unde nu am rătăcit
să prind
asfinţitul pe străzile înguste,
de parcă aşteptam
să cadă din nori o altă tablă de porunci
să mă
îngenuncheze. Încă aştept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu