audienţa

tânăra fată plânge

a întâlnit odată un bărbat

nu s-a întâmplat

nimic altceva decât

că-şi aranjase părul pentru el

femeia în vârstă o priveşte

grea în fotoliul ei

curăţindu-şi ochelarii încet

răspunde mai întâi fetei apoi audienţei

pereţilor

gândeşte cea tânără

de ce oare erau ziduri în acea conversaţie

femeia în vărstă 

cumpăneşte cu atenţie vorbele

draga mea tu nu ştii că

orice bebeluş moare

dacă nu plânge

tânăra femeie priveşte în gol

pare să se dizolve în zugrăveala albă

mai ales pe linia dintre tavan şi pereţi

de ce oare plânge cealaltă

se întreabă ea

e doar boala mea de ochi

răspunde femeia în vârstă

femeia singură pleacă

sare peste două trepte deodată

secretele ei 
rămase ca un prunc

în poala altei femei

(poezie mai veche)