în afara
frunzelor care tremură lângă geam
detest farurile
roşii ale maşinilor
bicicliştii
întârziaţi copiii sub prima lor umbrelă
cu zâmbet de hoţi nevinovaţi
perdelele
vecinilor trase la repezeală
trecătorii
refugiaţi sub copertina cafenelelor
sunt geloasă pe
sâmburele de lumină
din ochii
pudelului alb scos la plimbare
aş vrea să stea
totul în afara ploii ca în portretul bunicii
cu genele nemişcate
unde doar
andrelele se ciocnesc una de alta
iar ea vorbeşte
din vârful buzelor
ca şi cum ar şti
că m-am ascuns sub masă
mă gândesc că tocmai acum altcineva uită de mine
neglijează în ce
colţ al amintirilor stau pitită
uitarea este mai
simplă decât ploaia
ca o rugăciune
citită de la amin spre început
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu