(Do)mesticabile

fără să vreau mă trezeam mereu la marginea halelor

unde se vindeau numai flecuşteţe

sau linguri strălucitoare de momit

peştii mai sensibili

la fiecare lovitură de diapazon

intrau mai multe corăbii în pântecul uzinei

de atâta zgomot până şi rinichii îmi tremurau

nu auzeam nimic

ca un liliac ce nu percepe ultrasunete

mă roteam întruna în acelaşi cerc al infernului

ca un beţiv care nu ştie dacă alcoolul îi pătrunde creierul

ori el însuşi intră în sticlă

ceilalţi

acrobaţi versatili care nu se clatină pe banda rulantă

cu degetul pe buze

mă conduceau inevitabil şi delicat

afară din baia turcească

acel tablou celebru

neînţeles de mine

Notă: bazat şi pe amintiri din vremea liceului când mergeam în practică la o fabrică/uzină pe lângă halele Obor din Bucureşti