HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

sâmbătă, 17 mai 2014

Gânduri de leagăn

Există multe tipuri de leagăne: bărcile pe apele domoale, carele încărcate pe drumuri drepte, leagănele imense din parcurile de distracţii, firul ierbii legănând în vânt gâzele minuscule. În organismul uman osicioarele urechii medii se leagănă în funcţie de vibraţiile timpanului şi transmit sunetul în urechea internă. Greutăţile pendulelor se leagănă pentru a permite măsurarea precisă a timpului.

La teatrul de comedie o actriţă cu părul strălucitor era ridicată de maşinişti pe un leagăn decorat cu înflorituri. Mă uimea ridicolul situaţiei, accentuat şi de context. Nu îmi mai amintesc titlul piesei sau numele actriţei. Eram tânără şi plângeam şi eu uşor când o auzeam cântecul „pe sub flori mă legănam”. Am mers şi la piesa „Doi pe un balansoar”. Leagănul pentru mine însemna atunci mai mult decât parodierea vieţii de cuplu sau a naivităţii tinerilor îndrăgostiţi. Atât de mult credeam în vise, încât ignoram că trapeziştii execută salturi mortale numai cu plasă. Vă amintiţi poate celebrul tablou „Leagănul” al lui Fragonard, expresie a frivolităţii şi moravurilor laxe. În definitiv leagănul nu poate inspira seriozitate. Poate doar versurile „Ce te legeni” ale lui Eminescu aduc în primplan celălalt sens al verbului, cu accent pe flexibilitate şi adaptare în faţa schimbărilor. Acum câţiva ani o prietenă era însărcinată şi am mers împreună în parc. Ea s-a balansat atunci în leagănele pentru copii, cu gândul poate la viitor. Şi-a legănat copilul nenăscut într-un gest de tandreţe suplimentar faţă de sine însăşi. Fiindcă oricum fătul trăieşte în pântecul mamei o continuă legănare, resimţind prin lichidul amniotic mişcările mamei într-un mod atenuat. Pământul însuşi se leagănă ca globurile din pomul de Crăciun atunci când un copil e fericit. Când eram mică aveam un leagăn dintr-o scândură prinsă în hurduzău gros de nucul din curte. Mă roteam şi mă legănam în el până răsăreau stelele.

În lupta uneori crudă pentru supravieţuire gâzele amăgite se leagănă în pânza de păianjen din care arar pot să scape. Legănarea însăşi anesteziază parţial şi temporar simţurile, creează o stare amăgitoare de confort. Copiii autişti execută mişcări de legănare periodice, ca un fel de surogat pentru interacţiunea deficitară cu mediul şi lipsa unei comunicări adecvate în particular. Viaţa lor poate prezenta mai multe stereotipii, ei nu se pot desprinde întrutotul de pântecul mamei pentru o viaţă autonomă adaptată. Copiii în general au nevoie de contact direct şi de iubire, ei nu pot creşte numai cu piper şi violenţă, precum copilul ducesei din Alice în ţara minunilor. Fetiţele, adoptând prin enculturaţie rolul feminin, îşi leagănă păpuşile în joacă. Cântecul vine adesea să acompanieze legănarea, ca şi cum ar fi nevoie de o dublare a efectului hipnotic sau liniştitor. În istoria muzicii sunt celebre cântece de leagăn precum cele ale lui Brahms, Chopin, Ravel, Gershwin.

Însă cel dintâi leagăn care rămâne în amintirea creştinătăţii este ieslea în care s-a născut Isus. Acest leagăn sfânt nu se mişcă, dar este inundat de lumină, se leagănă odată cu pământul. Nenumărate picturi ale nativităţii sugerează un fel de culcuş pentru pruncul sfânt, care, chiar dacă nu se leagănă, este în sine un loc protejat, unde se cuibăresc iubirea şi adoraţia. Eu mi-L imaginez pe Isus legănat de stelele nopţii, protejat de vânt şi ploaie prin forţa nimbului său sfânt şi a iubirii necondiţionate a lumii întregi. Prin El, pruncul sfânt, lumea începe mereu, ritualic, o nouă legănare a vieţii de milenii încoace.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu