după ce taică-meu
mă plesnea
şi spunea că nu
poate să facă din rahat bici
sau că trebuie să
fiu tabula rasa
sau că nu am voie
să am personalitate
cădeam în trei
sau patru labe în toate părţile
şi el ţipa
ridică-te-n două picioare
înţelegeam că
trebuie oricum
mai devreme sau
mai târziu atât timp cât mă lovea
era inutil dar mă
ridicam în două picioare
marş sau ţiba
ţineam minte de când eram mică
el mă zgâria ca o
pisică turbată pe obraz
mă trăgea de păr
lângă fereastra bucătăriei şi spunea
priviţi minunea
nu înţelegeam de
ce taică-meu mă arăta nopţii
sau cine mă
credea minune
mai ţineam minte
zât sau câţ
două fire două
paie ia ciuleandra la bătaie
mă ridicam din
nou mă îndepărtam de fereastră
până când într-o
dimineaţă devreme
noaptea m-a tras cu
totul de pe geam în stradă
îmi plesnea capul
de durere de parcă năşteam un alt cap
tot la bucătărie
unde preparam dulciuri pentru taică-meu
mai ţineam încă
minte cum îi spuneam demult tati
de-atunci umblu
şchioapă
şi nu mai am
nevoie de machiaj
mânăstire într-un
picior ghici ciupercă ce-i
de parcă încă aş
mai fi copil
taică-meu nu m-a
mai bătut de atunci fie iertat
a răposat întru
domnul într-o zi
când eu am plecat
cu voia lui de-acasă
şi oamenii mă
întreabă tot mai rar de ce una
de ce alta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu