întoarcere acasă

dincolo de pomii din jurul casei era lumină mai multă

dar mie îmi ajungea soarele din ochii bunicii

tăiam cu cuţitul capişonul oului fiert

învârteam împreună în miezul acela auriu

cu linguriţa de argint de la botezul tatei

erau prea puţini fluturi

pentru câte flori aducea pe masă bunica

unele brodate pe batiste altele pe pălăriile mele 

aşezate cu mâinile ei moi ca gemul de caise 

mirosind a naftalină şi liliac bătut

rupt când ploaia stătea

în culoarea desenelor din cărţile cu poveşti

peste noi zburau tot mai mulţi porumbei

din podul cu ferestre fără geam

cădea umbră peste umbră de aripi captive

de iubire care creştea

ca o gâlceavă între anotimpuri

cu cât mă apropiam de umerii ei

mai înaltă decât cutia de scrisori de la poartă

mai sus decât puiul de tei din stradă

câte puţin plecam

spre un loc mai străin

să prind asfinţitul în coşul căptuşit cu staniol

unde bunica lăsase câteva minciunele uscate

pudrate cu zahăr 


casa umbrită şi veche în care am copilărit, azi nu mai există: