bărbatul s-a
spălat pe mâini cu apă din fântână
era tot ce-i
puteam oferi
a îmbrăcat o altă
cămaşă cu o măsură prea mare
a întins haina pe
mijlocul drumului
şi-a adormit
nu venea
nici ploaia pe acel drum lăturalnic
ocolind pe deasupra
inimii mele
el era atât de
aproape încât
nu puteam ieşi
din mine însămi cum nu iese miezul din nuca spartă
mi-era dor de
iubirea adevărată
aş fi vrut să îl
trezesc şi să zâmbească
fiindcă doare
sângele din
lacrima celuilalt
iar ochii
rămân cu pupila
dilatată goi şi deschişi de lumină
floare carnivoră
fără fluturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu