să fie totul cât
mai frumos ca mersul aproape de goană pe faleză
şi ploaia mare
curgând ca mierea de tămâie
să îmi cânte
toate duminicile după ureche
cloptele vii de
nuntă printre teii grei de floare
să mă întreb de
mii de ori
ce adulmecă pescăruşii
răniţi la răsărit
sângele lor
ţâşnind din inimă sau coaja de portocală a soarelui
să prind
orizontul tot între tâmple să mă deschid ca o carte nouă
şi să ne spunem
tu unul altuia
fraţi gemeni la
vremea cireşelor albe
încă veşnici ca
bobul de rouă
fiindcă marea
toată este o floare de crin albastru
iar noi suntem
doi delfini cu coliere din scoici la grumaz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu