De ce oare mi-au trebuit zeci de ani şi sute de cărţi citite zadarnic pentru a cunoaşte şi a învăţa, când înţelegerea faptelor înseamnă cu totul altceva? Molia, tot molie: roade lână şi zboară spre ceea ce i se pare a fi lumina adevărată, doar ca să îşi ardă aripile. Viermele care sapă în adânc e mai înţelept. La fel şi omida care se îngroapă pe sine însăşi în crisalidă.
Cunoaşterea ştiinţifică este asimptotică, cunoaşterea religioasă este mărul din care muşcă toţi fără să ajungă la miez.
*
Zice cariul către lemnul de bibliotecă: pot să intru? Prea târziu, i se răspunde. Sunt deja copt.
*
Tot ceea ce vieţuieşte omoară. Fie şi doar o dată, prin graţie divină. Şi dacă ar fi să îmi aleg din toată această clică de asasini fiinţa preferată, aceasta ar fi un copac.
Şi eu am lăsat umbră pământului...
(7 septembrie 2013)
Nu treceţi peste umbra acestui copac: proprietate privată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu