era doar un ţăran
bătrân
pupila îi
lucea
ca un bob de sare
grunjoasă
îşi ştergea
lacrima cu un gest larg
şi pripit
încă îi era foame
de viaţă
de ultimul coltuc
de pită neagră
atât de tare
încât grumazul i
se alungea
mărul lui Adam
zvâcnea în sus
uscat
fiindcă era mai
bătrân decât rădăcina nucului
tăiat demult din
curtea părintească
desaga îi urca
tot mai sus
o piatră de râu grea
pe şira spinării
încă dreaptă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu