când m-am
îndrăgostit îndesam călcâiele în cer
ca într-un cuptor
de pâine
şedeam cu fruntea
pe pământul cald
şi vântul şi
fluturii şi norii ca fumul
erau greu de
rostit stăteau în coşul pieptului
fără să ştiu îl
inventam pe dumnezeu în alt anotimp
credeam că e
acelaşi
în zilele cu
soare şi lună albe amândouă
de binecuvântare grea
ploua cu mir
dulce
ceasurile
şchiopătau din coada minutarelor
pocneau agrişele
şi coacăzele între unghii
creşteau dinţi de
lapte în sânul meu de fecioară
cu numele cioplit
de buze de bărbat
dormeam visul
altcuiva într-un pat străin
el mă privea
duminica prin geamul trenului
vedea prin mine
din veacul nostru
de singurătate curgea praful
ca dintr-o biblie
veche
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu