ar fi trebuit
să uităm jocul
de-a romeo şi julieta
să privim mult
mai serios viaţa
din acelaşi
foişor de frunze şi noduri în lemn
cel puţin o dată
pe an
să ajustăm bastoanele
reglabile la aceeaşi înălţime
peste covorul cu
trandafiri din dormitor
să rămână doar
cercuri perfecte şi adânci
până când numele
ni s-ar fi şters
sub urma albastră
a verighetelor
până când toate
ar fi strălucit şi ar fi fost uitate
şi argintăria
veche şi bolul de porţelan bavarez
pentru fructele
de pădure din grădină
el ar fi trebuit
să nu stea picior peste picior
după ce greierii
au tăcut
să dea nume adevărat
constelaţiilor ascunse
sub acoperişul
nostru
unde eu aş fi
continuat
surdomută
să legăn pruncul
încă nenăscut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu