eşti singur nu
înţelegi
nimănui nu îi
pasă de rănile tale ascunse
în culoarea cea
mai ieftină
trebuie să pui
umărul şi să clinteşti piatra iadului
atât timp cât
stai înfipt în mijloc
şi tragi de viaţă
în toate direcţiile
nu vei fi
binecuvântat
tu nu ai chei
pentru uşile închise
înalte şi negre
nici aripă să
treci munţii
trebuie să
împingi cu putere fără să îţi pese
de Ofelia
Margareta ori Karenina
lasă-le să moară
de tot amarul
lasă curcubeiele
în plata domnului
ai o singură
piatră de măcinat în moara pustie
pe râul în care
curge aceeaşi apă
o eternitate
iată o lumină vei
spune cu mirare
un alt om
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu