e vara în toi mă
clatin ca o femeie
în care oamenii
nu au văzut niciodată femeia
ei spuneau că ei
sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier
s-a crăpat cerul
de vară nu vor fi cutremure sau războaie
e bine e călduţ
şi domol
lucrurile nu cad
de-a valma spre centrul pământului
nici ochii
îndrăgostiţilor nici gelozia care îi pândeşte
fiindcă sunt
fericiţi
nici iubirea faţă
de aproape fiindcă e invidiată
*
cântă cobzar pentru
fata din căsuţa albă
aici am voie să
fiu eu însămi
ceilalţi nu sunt
sinceri mai ales când o femeie singură
trăieşte ca într-un
compartiment de tren
urcă şi coboară
odată cu luna
aş putea să o
prind în coşul de pâine să tai câte o felie
dar nu simt nicio
poftă
sunt prea simplă fără
secrete
toată viaţa am
îmbătrânit în rochie de bal cu corset
cântam la o
fereastră stă cineva noaptea se lasă în mahala
mă rugam
îngerului să mă facă tare
*
câte dorinţi pot pretinde că am
când niciodată nu
mi-am dorit ceva cu adevărat
era mereu altceva
mai important mai dureros
mai aproape de
mine cea fără de început sau sfârşit
ceva care era să
fie
tu eşti fratele
meu tu eşti sora mea eu sunt cea care trage zăvorul porţii
chiar dacă
grădina e părăsită
lucrurile trebuie
să stea la locul lor legile trebuie respectate
gardurile să se
ţină pe picioare
*
voi cumpăra
bilete de papagal să câştig vreun vis
dacă zodia mea e
norocoasă
dacă s-au
învârtit destule comete în jurul pământului
să iasă şi pentru
mine ceva la marea loterie
să nu mor ca un
soldat
nu sunt nici
bărbat nici grădinar să îmi cultiv visele
nici călugăr să
cânt slavă domnului
ecce mulier
doamne
la mijloc mă
doare cel mai tare în sus sau în jos am îngheţat
cât să poţi trece
cu piciorul peste mine fără să mă sparg
*
am plecat aiurea
într-o altă lume
niciodată nu voi
fi acasă şi niciodată nu voi pleca de tot
sunt mireasa unei
umbre dar a cui nu ştiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu