se făcea că mi-au
murit toate bocitoarele
şi ce fusesem în
răstimp
că la soare se
puteau uita
dar pe mine mă
ocoleau
şomoiog de vise
fără căpătâi
că mai bine nu se
prefăceau toate în spuma mării
că mai bine nu
citeam libretul operei boema
că mai bine nu
cântam să se spargă oglinda
când m-am trezit
îmi crescuseră mugurii deja
mă îndoiam din
mijloc doar cât floarea soarelui
că mai bine şarpe
mă făceau
de apă curgătoare
lunecoasă şi cu
carnea rea şi neagră
sau mai bine
păuniţă să mă iubească bărbătuşul
cu sute de ochi
sau madonă cu
gâtul lung şi pruncul la picioare
dar nu şcolăriţă
cuminte cu linia la caiet
numai pe stânga
fără eroare milimetrică
atâtea veri
atâtea ierni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu