poetul e ca un
croitor bătrân cu creionul chimic după ureche
un
terchea-berchea în ochii oamenilor cu stare
un încrezut
prescrie
cezariană tuturor lucrurilor sfinte
şi plânge când
vin pe lume cu creştetul încă moale
atât timp cât
crede că merită să iubeşti
(o altă definiţie
a adevărului despre sine)
cât încă se
bucură dacă alţii sunt fericiţi
(o altă definiţie
a nevoii de iubire)
îşi va ascuţi
creionul şi va desena cu ochii închişi
aerul şi apa şi
lumina
dar cum nimeni nu
le poate vedea
va scrie litere
mari care se traduc în alte litere mici
în altele şi mai mici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu