acomodare

casele abia mijeau ochii sub poduri

clipeau de la un capăt la altul al oraşului

încă mai aveau caş la gură

eu coboram alergând pe lângă biserică

mă răvăşeau

vântul de primăvară şi ochii verzi

dormeam într-o casă cu podea sub tălpile mele

poate nu mă credeţi

ferestrele se deschideau spre mine

mi-aduceau cerul înăuntru

acoperişul mă ferea de ploaie

de tumult

era linişte cuminte şi bună

erau duminici ca munţii şi văile

în care şedeam pe prispă cu coatele pe genunchi

şi câte un pui de mâţă în poală

numai după mult timp

pereţii au început să gâfâie să icnească mocnit

să clefăie pofticios

întindeam picioarele până la prag

podeaua tremura ca o piftie caldă

din ce în ce

casa mi se aburca în spinare

se zgâlţâia din piviniţă în sus

eram iona în burta balenei

într-o zi a căscat puternic

şi-a strâns fălcile şi