nici măcar atât
mi-am scris
poemul şi am curăţat surplusul de sânge
am decorat
literele gotice cu foiţă de aur
am înţepat
fiecare înfloritură cu igliţa bunicii
să fie hârtia
dantelată ca la cofetărie sub prăjituri
dar voi nici nu aţi
privit
v-am povestit de
ce îmi plac vitraliile înalte din
Sainte-Chapelle
sau zâmbetul
aproape inuman al îngerilor de la Chartres
v-am explicat de
ce Gaudi a înflorit piatra aşa cum fac copiii
castele din zeamă
subţire de nămol şi apă de mare
am plâns pentru
frumos am văzut curcubeie printre gene am întins mâinile
ca nişte cârcei
de iederă
ca nişte guri de
pui de rândunică
dar zidurile îmi
alunecau printre degete
oriunde
deschideam o fereastră erau alte ziduri mai reci
de parcă eram micul
prinţ trădat de cerşetorul lacom
şi nicio
scrisoare la uşă
nici măcar o inimă
copiată la indigo
dintr-un prospect
pentru medicamente compensate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu