HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

vineri, 29 august 2014

pavilionul central



teatru de idei:
o cameră bine aerisită cu o cutie neagră sub fereastră
o tânără între două vârste în blugi demodaţi

monolog cu voce tare:
când am ascultat păsările nu ştiam care e privighetoare
şi nu am îndrăznit să îi dau nume
în anii de ucenicie am învăţat doar să aplec capul
în anii de rătăcire nu am inventat niciun drum
în anii de tăcere niciun cuvânt
şi-apoi am murit pe marginea prăpastiei în care nu sărisem

aparte:
se pare că încă semăn cu toţi ceilalţi
am aceeaşi umbră haşurată gros
ca şi cei care au căzut din picioare înaintea mea
am aceeaşi foame de lumină
pun mereu punctul pe i dedesubt nu deasupra
şi recunosc
că nu sunt singura
că şi eu am îmbătrânit prea devreme şi mi-au lăsat doar lumânarea
plus solniţa cu sare foarte amară
perfect naturală
la nevoie

banda sonoră:
let it be nai şi cimpoi 
zgomotul apei la chiuvetă


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu