rupestră

viaţa mea sfârşeşte aici / într-o seară de duminică

după ce crucea şi globul de pe catapeteasmă s-au răcit

niciodată nu am simţit mai multă nedurere neiubire neteamă

e asfaltul gol şi sec pentru tălpile mele cutia de rezonanţă nu mai are ecou

păşesc asimetric/ am sufletul otova/ nu am nimic mai bun de făcut

decât să fixez de-a dreptul în plin oamenii

fără niciun gând

doar umbra cotului meu se ia la braţ cu celelalte umbre

en passant

siluetă după siluetă

femeile lui Modigliani/ măiestrele lui Brâncuşi

la dolce morte della luce

toate curg în gânduri/  gândurile în alte gânduri până şi luntrea lui Caron

şi tocmai acum buzele mi-au paralizat ca să nu pot dovedi nimic