mă aşezam la masa
cu sertar ros de carii
şi mâzgăleam
verdele de april
deseneam curbele
cu florarul fiindcă era nevoie de soare
unghiurile drepte
cu echerul fiindcă era nevoie de umbră
prindeam forma
florilor după ureche
fluturii palpitând dintre corzi de mandolină
fericirea venea
la oră exactă ca un poştaş pe bicicletă
simţeam zvâcnetul
arcurilor fără amortizare
şi aşteptam să
îmi arunce pachetul
bunica înăbuşea
cremă de zahăr ars cu vanilie
în prund înfloreau prunii ca o dantelă verzuie
cu ochiuri largi
pe pălăria mea se
deschideau margarete şi panseluţe
când trenurile
fluierau ştiam că joaca s-a terminat
trăgeam de
ultimul fir de soare până se înnopta
toate visele erau
moi
şi nu-mi păsa când
pica luna pe cămaşa mea de noapte cu căpşuni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu