prea aproape de
casa mea
poate deasupra
sau
poate dedesubt
până la gura mică
de aerisire creşteau hălci de carne putredă
ochi mucegăind
fără pleoape inimi peste inimi din care muşcă şobolanii
hârci rânjind cu
limba neagră zâmbete mâncate de viermi
păianjeni roşii în
locul buzelor
şi eu începeam să
strig în şoaptă tot mai repede
fiindcă eram
beată de atâta moarte şi m-am pierdut
întrebam de ce toate
acestea/ cum au ajuns toţi aşa/ ce aveţi cu mine
în definitiv
nu am cum să plec
pe altă stea
aici zace un
sfânt curat ca lacrima/ dincoace o fecioară fără de păcat
dincolo cei morţi
pentru dreptate/ mai încolo toţi cei nevinovaţi
numai viermi şi
şobolani galbeni cu burţile pline
şi pe deasupra
nicio floare
taci/ nu pot să
te mai ascult/ nu mai vreau/ ploaia să curgă numai/ să spele/
amintirile toate
sunt carne
din carnea mea/
visele îngerilor sunt aripi din visele mele
de-abia am
înţeles că sunt şi ei la fel
că toţi erau domnul
meu atât de curaţi/ atât de albi şi buni
erau oameni pur
şi simplu
încât au putrezit
cel mai uşor/ mai repede decât carnea de lepros
să se cureţe oasele
lor
precum copacii de
frunze căzătoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu