în ochii tăi mari
păpuşile au învăţat să crească doar câte puţin
numai în ajunul
crăciunului
tu le coşi
hăinuţe noi le încalţi cu botoşei de lână
te întrebi în
şoaptă unde s-au dus toate florile toate mormintele
şi toate
poveştile care îţi semănau atât de bine
ce au făcut cu
toţi copiii bătuţi până la sânge
copiii molestaţi de
preoţi tinerii abuzaţi de şefii lor
tinerii obligaţi
să cerşească sau să se prostitueze
bătrânii rămaşi
fără casă
muribunzii care plâng
ca pruncii de lapte
cu unghiile
netăiate în propria scârnă
fiindcă viaţa e o
goană fără ochi printre cioturi de brazi
tăiaţi ca să
lumineze două zile
lângă şemineuri
calde mese îmbelşugate şi căsuţe pentru păpuşi
care nu cresc mai
mari
findcă viaţa e o
vânătoare cu goarnă pentru surzi
în care tu vei
cădea cu picioarele îndoite sub tine
cu rochia largă ca
un clopot albastru întinsă de jur împrejur
şi vei spune nu cu
ochii deschişi
o dată şi încă o
dată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu