Scena 1.
Vasile merge la grădiniţă şi îi pune piedică unei fetiţe. Ea cade şi se
alege cu nasul diform pentru toată viaţa.
Părinţii fetiţei se iau la ceartă cu părinţii băiatului. Bă, fi-tu este un
dobitoc. Aşa l-ai crescut? să lovească fetiţele? mai bine ia-l acasă să pună
piedici găinilor! Ba dobitoacă e fi-ta că nu se uită pe unde calcă şi umblă cu
capul în nori. Ia-o tu acasă s-o pui să muncească să vadă şi ea ce e mai greu!
Ghiţă, care văzuse ce s-a întâmplat, tace chitic.
Scena 2.
Vasile învaţă pe brânci să intre la facultate. Cu bunăvoinţa unui
supraveghetor, la examenul cel mai important Vasile reuşeşte să copieze şi să
fure locul unui candidat cinstit şi sărac. Toată lumea îl felicită şi toţi se
prefac că nu s-a întâmplat nimic când celălalt
candidat îşi pune capăt zilelor.
Ghiţă, care văzuse totul din spate, tace chitic.
Scena 3.
Om respectat şi gospodar cu copii, Vasile pleacă împreună cu nevasta să ia
aer la munte. Într-o zonă de pădure pe bărbat îl fură somnul la volan şi intră
într-o femeie care moare pe loc pe şosea. Vasile nu cheamă ambulanţa sau
poliţia. Din tufişuri se aude un zgomot greoi. Vasile şi nevasta lui gonesc pe
şosea mai departe până la hotelul la care se cazează. A doua zi Vasile primeşte un plic cu poze în
care se vede clar că el o omorâse pe femeia aceea.
Ce e? întreabă nevasta. Nimic, răspunde Vasile. Ăsta îmi datorează mie
totul, nu este de-al lor.
În plic era semnat: Ghiţă, fotograf, adresa studioului personal „O nouă viziune”,
premii internaţionale, festivalul „Ochiul de cristal”, expoziţia „Culori
dincolo de curcubeu”, etc., etc.
A, numai un fotograf...răsuflă uşurată nevasta.
Morală:
Ghiţă şi Vasile au prosperat până la următoarea schimbare a guvernului, când o grupare radicală a preluat puterea. Ulterior s-a observat o decadenţă
inexplicabilă a artelor vizuale la nivelul întregii societăţi, în special un
regres al originalităţii şi prospeţimii fotografiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu