când se face că
plouă şi miroase a mere cu scorţişoară îţi cânt
încetişor/ podul
de piatră s-a dărâmat sau bridge over troubled water
priveşte mai
adânc în ochii mei să vezi cum moare ploaia
strop după strop
în apa râului
toate lacrimile
sunt crime nemărturisite/ eu niciodată nu te-am omorât
când te-am
chemat/ simplu ca ziua bună
eşti mai înalt
decât mine cu o stea polară
eşti mai puternic
cu o piatră de temelie/ chiar nu simţi
cum îţi creşte
nimbul peste frunte pătat cu fragi şi zmeură
bobiţe de sânge strivite
în cimitire
de fiecare dată
când te strig mai tare/ şi tu creşti
peste ţipătul tău
de prunc/ nicicând
nu voi înţelege cum
trece timpul fără vamă între mine şi tine
eşti mereu
acelaşi
un altul pe care
eu îl acopăr cu o tuşă transparentă de tempera/ tu
până în pânzele
albe/ până îmi las braţele să cadă şi apoi plec
desculţă în
ploaia mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu