prea obosită ca o
furnică cu picioarele întinse sub o frunză
sau cum curge
nisipul de pe umerii copilului blond cu piele arămie
amintire despre
scoicile de acum un an mai frumoase mai limpezi
prea obosită să
mai dorm dimineaţa
mă trezesc odată
cu gunoierii tovarăşii mei imaginari de suferinţă
fraţi vitregi cu
pielea tăbăcită de mirosul brazilor ucişi
de cojile de
portocală sau alte indulgenţe
prin scrumul
ţigărilor care au ars atinse doar de două ori cu degetul
o dată când mi-am
amintit ceva frumos şi încă o dată când am vrut să uit
acel ceva care se
luptă cu visele mele
strigă marş eins
zwei polizei şi în parc fanfara cânta
scherzando ca o violină
peste pervazul toamnelor nesupuse
je me souviens/
des jours anciens/ et je pleure
5 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu