un om viu prin
amintiri
mă trăgeam din sfânta
treime târnavă mureş olt
întru care mi
s-au împrăştiat toţi străbunii
cenuşă de fag sau
de stejar
toţi mă alungaseră
în afară de oamenii tare cărunţi
şi din prea multă dragoste pentru toată firea
stăteam lipită de
pământ
am rămas acasă
ca un cuib de rândunică
în care suflă crivăţul
cu braţele săpate
de râuri cusute pe ie
amestecate cu sânge
în ştergarul alb din laviţa cu flori
ridicam trecutul
spre cer ca pe un prunc
soarele ţipa luna
scâncea stelele gângureau a mirare
plăteam dijmă un
dram de uitare un dram somn
un dram de ţie
doamne sub bolta afumată
prin veacuri de
lumini de ceară
eu cu umbra mea
femeie singură în
ţara cu deltă
din apa
mării numită neagră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu