uneori rămâne
doar un sentiment spânzurat la capătul lumii
mireasma de flori
şi gunoaie sub podul de cale ferată
unde totul se
aruncă
ţipătul care
aleargă din ureche în ureche
instrumentele
muzicale dezacordate
cutiile goale
pisicile fără
stăpân
focurile de
primăvară sau de toamnă
bărbatul cu cheie
franceză strânge şuruburile
femeia cu cheie
franceză deşurubează
cad ploile
de parcă n-aş fi
decât ţărână când plâng
sunt tot mai grea
de lacrimile întoarse în mine
sunt pământul de
sub picioarele mele
stau dedesubt
altcineva umblă
îmbrăcat în corpul meu peste mine
iar eu
cum aş putea să
nu vreau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu