una paloma negra

nu pot spune nimic despre mine

în lumea în care doar banii contează

cearceaful îmi este din nou pătat de propria scârnă

îmi curg din nou toate secreţiile urină şi fecale şi sudoare multă

nu pot spune cât de roşii şi dureroşi îmi sunt seara ochii

fiindcă e inestetic că mă deşir din carne

în general nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre mine

dar simt atât de puternic cum mi se tot întâmplă de vreo treizeci de ani

că viaţa mea e la fel că încă mai sunt

precum ciorchinii de strugure uitaţi iarna sub streşini

precum copacul înalt în curtea leagănului de copii

şi mulţumesc lui dumnezeu pentru lumina ochilor

nu ştiu de ce

e ca şi cum pe roata olarului sunt un vas cald şi moale

mă umple cerul fără voia mea

nu pot vorbi altceva decât că viaţa e frumoasă

şi credeam că poate vor înţelege

dar este mult zgomot  în colţul în care trăiesc

printre oamenii surzi care taie pădurile

frumoasele păduri 

( pentru mine porumbeii albi sunt mai degrabă asociaţi cu războiul decât cu pacea fiindcă sunt de obicei numai unul sau doi într-un stol, cred că ar fi sfârşitul lumii dacă s-ar forma numai stoluri de porumbei albi, aceasta şi fiindcă hulubul alb este asociat cu Buna Vestire)