aloe vera

mi-aş dori să îmi spună cineva la mulţi ani
dar nu există niciun expeditor să cheltuiască o brumă de tandreţe
pentru toamna din oasele mele rele
atâţia ani au mers la trap peste mine ca o herghelie de iepe sure cu ochi albaştri
fiindcă m-am născut într-o iarnă cenuşie cu cer spălăcit
din copilărie nu am mai avut o zi de naştere sărbătorită
nici vreun Crăciun sau Paşte
de parcă lumea voia să mă împingă cu barosul mai repede în pământ
atât de mult am ţinut la toţi eram rădăcina de cicoare greu de smuls
îi iubeam frumos cu gândul mereu ca apa şipotului curat
le duceam flori şi dulciuri preparate de mine
ştiam pe dinafară zilele de naştere ale rudelor
în sfârşit i-am spălat şi eu la fund pe copii şi pe bătrâni dar azi
nimeni nu-mi şterge lacrimile zi de zi
ei spun că trebuie să îmi accept soarta deşi nu am greşit nimic
ei spun că singurătatea e un lucru normal
de ce vor să fiu sfânta lor
ar fi fost aşa bine să fiu păcătoasă n-aş fi mâncat doar apă cu pâine
aş fi avut televizor şi radio şi poate şi o floare de ziua mea
mă trezesc în orice zi cu pleoape umflate nu mă mai recunosc în oglindă
îmi simt măruntaiele tocate ca vinetele coapte pe toate părţile
sunt mai rău ca pruncii cu lenjeria plină de urină acră nespălată şi nepieptănată
mă amestec cu gonoaiele menajere
dar simt o sete de viaţă aloe vera
e ziua mea copilul meu
sunt copilul pe care nu l-am născut fiindcă nu am avut bărbat
şi nicio noapte de dragoste sau de război