HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

miercuri, 25 februarie 2015

vade retro

bătrânul meu avea părul foarte alb
învăţase mersul în cârje de-a lungul curţii se oprea uneori
sub cireşul de mai cu un zâmbet înăcrit
de-a-ndoaselea
numai după ce el a murit de tot
ciocănitoarea şi-a făcut în pom un cuib rotund la intrare
eu creşteam colecţionând fluturi şi molii de noapte
cu aripile împâslite ca papucii bătrânului
pocneam între dinţi cireşe în fiecare primăvară

în secolul douăzeci şi unu demonii din casă
strănută la ore fixe cu hapciu clar
ciotul meu de vis a făcut ochii verzi
mă doare când văd oameni în toată firea
că îşi amestecă scuipatul cu lacrimi
cu privirea împuţită ca vulpile din grădina zoologică
mă doare când văd lumea plină de cabotini
care nici măcar nu au uitat de tot
râsul şi lacrimile

la pieptul meu s-a aciuit odată luna
albă şi aburindă ca jintiţa
întindeam mâinile sălbatice spre cerul care scutură stele
de mine de tine de noi de voi
plângeam printre declinări
cavalleria rusticana şi paiaţe
în oraşul acesta absurd de străin
mi-am luat la braţ cireşul din ogradă şi am plecat
fiindcă bătrânul meu ar fi avut azi 120 de ani
fiindcă mulţi sunt cei chemaţi puţini cei adevăraţi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu