ay-ay-ay-ay cielito lindo / cad cărăbuşi din cer doamna mea palidă/ e preţul nunţii omeneşti
acest pocnet de castaniete/
în curând va fi prima furtună de vară doamna mea cu buze încă roşii/
vântul poartă norii de polen asupra copacului-femeie
şi tu
lipeşti un timbru
în plus pe ultima ta scrisoare
o partitură cu
mulţi bemoli/ un cântec lung şi trist/ o promisiune dintr-un contract
prenupţial/ unde doar luna nouă stă mărturie în ogiva oglinzii
mâine-poimâine o vor fura vânătorii de cântece
fiindcă el te-a
minţit după regulile artei bărbaţilor
a întins corzile
harpei
a mângâiat-o cum
vântul mângâie oasele uscate pe ţărm
ori o fi fost
plânsul tău de păuniţă prea mândră de iubirea celui cu ochi mulţi
e preţul iubirii omeneşti doamna mea/ în colţul alcovului tău doi păianjeni nuntesc/ tu ridici
mătura să-ţi ucizi temnicerii dar este prea târziu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu