erau puţine
lucruri ciudate dresurile roz cu elastic dantelat rimelul albastru ciobul de
sticlă atârnat la geam care proiecta curcubeie pe pereţi păpuşa de plastic cu
miss piggy din muppets felicitările cu citate celebre din shakespeare chipul
unui bărbat cioplit în lemn negru cărţile cu povestiri pentru copii ale louisei
may alcott pe care nu le citisem niciodată
când asfinţea
soarele încălţam pantofii balerini şi fugeam
pe străduţe
înguste să găsesc locul unde dispare lumina
treceam peste
lume ca pe un pod de scânduri atentă la vărful picioarelor
care trăgeau unul
spre celălalt
la copacii bătrâni
misterioşi ca statuile din insula paştelui
la casele cu
ţiglă amintind de tablourile lui vermeer
mă întorceam
acasă cu inima la locul ei în camera mea mică
ascuţeam un
creion hb şi scriam poezii
despre lumea
cealaltă din satul cu şipot şi biserică galbenă
unde luna venea
din pădure să se rostogolească
pe prundul
potopit de zăpadă îngheţată
alergam între
două ringuri de dans diferite
şi nu era aproape
nimic ciudat
pe vremea când nu
aveam încă niciun fir de praf în păr sau pe masă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu