în zori îmi
aminteam melodii vechi şi stanţe uzate
cercetam depărtarea
dintre stele
locurile de unde
au căzut globuri din bradul de crăciun
colindele la
carillon/ şlagărele patetice/ romanţele pentru reumatici
iubirea de-o
iarnă picată cu ceară/ hornarul gonind cu motocicleta
pe autostrada
inimilor nenorocoase
trandafirii
aruncaţi într-un gest de primadonă peste clape de pian
muzica a suflat-o
vântul satir de păpădii/ hoţ de licurici
aceasta e pedeapsa
iubirii/ pedeapsa cerului prea înalt pentru femeia
care a ascultat
zvonul din trup cioplit de vioară
iată pasărea cu
aripile cuminţite până când timpul stă
vremea când mă
tem să răsuflu/ când doare măiastra tăcerilor oprite în piept
împărtăşindu-se din
sine
nu mai pot
asculta fiindcă dumnezeu mă iubeşte prea mult
şi fiindcă zidul
casei mele e însemnat cu tril de privighetoare
dimineaţa mă vor
ridica gărzile care au ucis-o
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu