verdana

iubesc grăuntele de soare care mă gâdilă în palmă când plouă

oamenii înalţi care se apleacă să îşi împartă umbrela cu alţii

glasul celui care tace cu pumnii sub bărbie

dar mai ales

vorbele da vorbele de toate dimensiunile care fug de pe buze

ca nişte baloane verzi de gumă peppermint

sau cu miros de busuioc de tarhon sau de calomfir

ceva verde să fie

dar tălpile mele s-au strâmtorat

s-au strâns ca pielea nou-născutului după baie

nu mai croiesc cărări prin vie

şi când deschid calculatorul văd numai negru verdana

your inbox folder is empty