un om strigă că este omorât sunt eu omul acela
şi acelaşi om priveşte de pe gura fântânii înăuntru
este rugină
pe lanţul de pe roată
toţi tac dacă omul urlă
complice şi cumsecade
toţi urlă şi tropăie fericiţi dacă omul tace
ghem de om cuminte care nu se mai dă de-a dura
se-ntâmplă că e frig în carnea goală
dezbrăcată de piele să înţeleagă cine-o vrea
mereu când se întâmplă ceva lumea îşi zburleşte părul îşi ascute colţii
nimeni nu recunoaşte
este tabu pentru oamenii civilizaţi
pământul strangulat de propriul cordon ombilical
vă imaginaţi cum arată de pe lună chipul pruncului în care ei dau cu sapa
daţi cu sapa fraţilor
mulţi fug în pântecele mamelor unde e cald şi întuneric
eu nu mai exist
există doar varul stins aruncat peste mine
locul de unde preotul mayaş mi-a smuls inima
mâine va fi atât de frumos încât alt copil va plânge
şi lacrima lui de frumuseţe o vor preschimba
în moarte
e interzis să iubeşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu