HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

marți, 24 noiembrie 2015

simțire

îmi creşteau unghiile şi părul lungi către lună pe coridor erau urme de bebeluşi sau de paralitici mirosea acru femeile curăţau covoarele cu oţet venea un ger dinspre oase şi astronomii se plângeau că nu pot accepta încă o gaură neagră preoţii că nu pot accepta încă o schismă oamenii blestemau dar călcâiul meu era gingaş şi rotund ca un sân de amazoană ca un măr dulce mă învârteam în loc să merg

era oribil de frumos în sufletul meu mai cădea câte un pod pe unde aş fi putut ajunge la alţii mai cădea câte o furtună o mare tunsă cu foarfeca cum se tund oile se întorcea cu susul în jos apoi tropăia se scutura de uşurare

se făcuse linişte totul era mai simplu
bătrânii mei încă spărgeau lemne şi trenul personal fluiera
aici fusese o gară acolo fusese o fântână
roată după roată

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu