HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

marți, 26 ianuarie 2016

Leac de inimă

- Priveşte copacul acela pe deal sus!
- De ce să mă uit acolo? Nu este treaba mea.
- Nu te costă nimic să te uiţi doar o clipă.
- Este doar un arbust micuţ, cu ţepi şi probabil cu fructe acre de ţi se face gura pungă. Pe jumătate uscat.
- Corect. Acel copac este IUBIRE.
- Nu-ţi mai bate joc de mine. Nu sunt copil să ascult astfel de fantasme.
- Nu eşti copil, dar erai, nu cu mult timp în urmă, acum vreo 30 de ani.
- Nici cu asta nu sunt de acord. 30 de ani este un timp îndelungat.
- Încearcă să îţi aduci aminte şi vei găsi răspunsul în sufletul tău. Oare nu tu te urcai pe panta aceea periculoasă, deşi nu este potecă sau urmă de om acolo? De ce făceai acest lucru?
- Probabil că glumeşti...Da, este adevărat, dar eram doar un copil. Îmi amintesc, voiam să ajung în vârf în ciuda dificultăţilor. Voiam să ajung la pomul acela singuratic de acolo. Oare acela este copacul?!
- Ai ghicit. Pentru mai mult de 30 de ani copacul acela, pe care tu l-ai cucerit cu sufletul tău de copil, a rămas acolo, te-a aşteptat, deşi nu te-ai mai întors. Doar câteva păsări s-au hrănit din fructele lui. Frumuseţea lui a rămas intactă numai în inima ta. El a rămas ferm în rădăcini, în timp ce tu ai trecut prin primele greutăţi ale vieţii, a rămas în acelaşi loc, privind departe către orizont, sub zăpezi, furtuni sau arşiţă. Este o parte din tine însuţi. Este partea ta de IUBIRE pe lumea aceasta. Partea cea mai rezistentă. Tu poţi dărui flori din acel copac primăvara, dar nu te aştepta ca alţii să înţeleagă ceea ce poate fi numai al tău, sinele tău adevărat, partea mai puţin egoistă. Sunt oameni care nu au ajuns până la acel copac, oameni care în copilărie au fost loviţi aspru şi nu văd floarea, ci numai fructul. Ei nu pot primi, pot doar să ia şi aşteaptă ca tu să faci la fel. Ei cred că şi tu eşti la fel. Dacă înţelegi acest lucru, dacă mai poţi să ierţi şi să-i iubeşti, aceasta e IUBIREA.
............................................................
- ... ACUM CHIAR ÎMI AMINTESC TOTUL, m-ai făcut să plâng. Nu îmi vine să cred că acel copac încă mai este acolo. Dar acum nu mai pot să mă întorc sau să urc din nou până acolo.

(mai 2013)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu