de ce Oedip era orb

mă curăț de demoni și conjurații ca după vărsătură
hai cuțât cuțât cuțât de trei ori te-am ascuțât
custură veche cu lut uscat galben pe ea mi-e sufletul
bunii și străbunii mei scot buruienile
mă întrebam cum se face că
avem spirit în noi întru ființă
bărbați și femei pierdute ca batistele de odinioară
și cine le brodează într-ascuns
sau cum înfloare creierul din zimții pământului atât timp cât
nu suntem mumii goale de substanță nervoasă
cum se ștanțează gândul omenesc
și trece
între noi toți excrescent
tot ce ne colindă
de trei ori la cântători
până când cădem pradă visului cu ochii închiși
până când cad toate statuile libertății

demult m-am logodit ca sfânta Ecaterina
cu un prunc al altei femei
am plâns mulți ani ca el să crească sfânt
era mai bine atunci
era mai bine să nu îmi fi uscat vântul lacrimile