era o poveste frumoasă despre fetițe cât aluna care citeau alte povești
șezând pe ciupercuțe vrăjite
cu laptele fiert cu miere în cupe de chihlimbar înainte de culcare
am stat cu urechea pe mranița pădurii
căutam pomul pomilor
uriașul din poveste
vorbele lui amuțeau toată suflarea
tu chiar nu știai că pomii vorbesc mai tare decât vântul?
stai măr răscopt pui de cinteză de pripas turtă de dulce care mult aduce
azi vreau să desenez un curcubeu ca un hamac pentru toată visarea
asemenea copiilor care nu au văzut vreunul încă
mi-e dor de cetatea interzisă care tot crește de milenii în noi înșine
am plâns și cred că lacrima mea e tulpină de soare răsare
să ne fie de pomană și de neprihană
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu