imago materna

domnișoara cu ochii negri și bretonul tăiat otova
locuiește aproape de dealul Mitropoliei
undeva pe strada Muzelor
ea a aflat ce e bun și ce e rău de la sine putere
cândva între tinerețe și bătrânețe
pe vremea ultimelor căruțe cu coviltir și a suveicilor mânuite mai iute
decât constelațiile în miezul verii

cât te iubeam mamă
cât de mult te iubeam când îți puneai halatul de baie din prosop
scurt până deasupra genunchilor
e ciudat cum mereu aveai câte două din fiecare și jumătate îmi dădeai mie
costume deux-pieces costume de baie șepci halate inele de aur cu piatră roșie

amintiri mamă nimic altceva
câteodată era vraiște și vai și amar printre atâtea Muze
și mai ales printre maeștrii astronomiei
care din noi două era cometă nici eu nu știu
tu împărțeai cu ambele mâini și luai înapoi la fel
de fapt timpul pe care numai marii înțelepți îl măsoară
timpul care ne-a scuturat pe amândouă
ca pe două mere de aur coapte în grădina nepăzită

sunt și stele cu inima înghețată și stele care încă ard în inima lor
mai este și nimicul înfricoșător de mare
sau îngerașul magnetic lipit de frigiderul tău
visele cu morții noștri supărați pe noi sau pe lumea păcătoasă
și crucifixul în colțul cel mai alb și sobru al casei în care locuiești
tu mamă

”””””””””””””””””””””
notă: inel de la mama, pierdut la amanet din lipsă de bani:

ușa de la casa nouă a mamei din satul unde s-a născut (terminată în 1959), punctul luminos din stânga e poza (sub sticlă) de la absolvirea liceului a mamei și colegilor ei ori poate a fratelui ei, ambele fotografii de grup, adică miniportrete grupate în ramă pentru aducere aminte, erau acolo odinioară, când eram eu elevă nu s-au făcut ori poate nu se mai făceau acele portrete de grup din mai multe capete

și în sfârșit iat-o pe mama în poza ei de la absolvirea liceului, poză care exista în acea ramă și ea în miniatură, în arborele absolvenților, am vaga amintire că mama era pe o creangă/poziție mai de sus: