ne adunam pe laviţa îngustă
lângă masa de scânduri
roata de mămăligă aburea auriu
la lumina becului de patruzeci
de waţi
bunica îşi deznoda colţul
năframei
bunicul tăia ceapa la mijlocul
mesei
inima ei gălbuie era pentru
mine
în ochi am numai galben acum
soarele peste căpiţele de fân
miezul cozonacilor de casă
lumânările arse când era
furtună
păpădiile aprinse de Paşti în
câmp
chipurile lor înfrigurate în
zile fierbinţi
lângă ultima poartă
atâta aur Doamne am atins cu
palma
toamna coboară galben în cărare
am ostenit precum copacii
voi adormi somn alb de fluturi